loader image

#maimultdecâtvorbe | gând la feminin | Adriana Manolică

Adriana Manolica #maimultdecatvorbe

Gând la feminin. De mărțișor

Zilele de Mărțișor sunt de genul feminin. Toate cuvintele care se spun sunt, parcă, tot de genul feminin. Și verbele, dacă ne-ar lăsa gramatica, tot la feminin s-ar conjuga. Inflație de feminin? Risipă de feminin? Putere la feminin? Poate că da. Sau poate că nu.

Poate că avem nevoie de Mărțișor ca să ne numărăm rădăcinile feminine. Poate tocmai datorită Mărțișorului avem aceste zvâcniri de recunoștință care ne opresc din marele nostru zor și ne fac să zâmbim mamelor, bunicilor, surorilor, fiicelor, colegelor sau chiar necunoscutelor de pe stradă. Pentru că, da, Mărțior vine cu zâmbete la pachet, legate cu fir roșu cu alb.

Mă opresc și eu un pic să spun MULȚUMESC cuiva tare drag inimii mele, care m-a schimbat și m-a preschimbat în ceea ce sunt azi. Inspirația mea feminină de fiecare zi nu e o EA, ci sunt ELE – fiicele mele. Inspirația nu e musai să fie mai în vârstă decât mine pentru a-mi fi ancoră sau far. După cum nu e neapărat să fie doar una. În inimă îi avem pe toți cei care ne-au intersectat viața. Inima nu are doar patru cămăruțe. Ele sunt infinite.

De 16 ani sunt mama ta, Mateea. Și de alți 14 sunt mama ta, Eva. Acești ani nu se suprapun, ci merg în paralel. Și nu se socotesc, de fapt, din momentul nașterii voastre, ci sunt dintotdeauna, pentru că așa mă simt eu de parcă m-am născut gata mama voastră. Există fără doar și poate o viață înainte de voi, dar e vagă și încețoșată și nici nu mai contează, pentru că nu mă mai reprezintă.

Cu voi îmi măsor bătăile inimii și ritmul respirației. Cu voi îmi aleg și îmi transform cursul vieții, așa cum îl pot împleti alături de al vostru. Țesem vise și visuri, le punem în inimă și le transformăm în cărarea noastră de toate zile. Devenim fiecare separat și totuși împreună, pentru că în fiecare seară ne întoarcem precum râurile în matcă, doar pentru a ne revărsa din nou ziua următoare spre noi câmpii mănoase. Cât de multe lucruri m-ați învățat! Și nu am fost cel mai ascultător învățăcel… Dar m-ați înțeles și, cu răbdare și infinită dragoste, m-ați ajutat să cresc și să devin ce trebuia să devin. Nu înțeleg încă tot ce-mi spuneți, nu sunt încă pregătită pentru toate lecțiile voastre, dar ce știu este că voi dați sens fiecărui rid sau fiecărui fir de păr alb. Voi, alături de Mihai, sunteți creatorii sensului cuvântului „mama”, pentru că mi-ați dăruit una dintre cele mai dragi dintre identitățile mele, cea de mamă.

Întotdeauna în luna lui Mărțișor mă gândesc mai întâi la voi – cele mai importante două femei din viața mea. Și, datorită vouă, inima gata plină de iubire își revarsă prea-plinul în cascade calde către toate celelalte făpturi magice alături de care într-o recunoștință smerită mi-a fost dat să coexist. Rândurile acestea sunte despre voi, grație vouă și pentru voi. Să vă fericească Universul cu însăși esența Lui și a voastră – cu toată lumina și iubirea pe care le puteți primi și trăi în această clipă minunată numită viață! Să-mi fiți lumină și să-mi fiți iubire întru multe veșnicii, comorile mele!

jassyro face

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *