No’ si daca in articolul trecut ti-am povestit cat de fain si frumos o fo’ in Lyon, acu’ sa iti zic ce am descoperit in Alessandria. La intoarcerea din vacanta de iarna, ne-am oprit vreo doua zile la mama si cat s-a putut am cutreierat strazile in cautare de locuri faine. Foarte aproape de locuinta mamei, s-a deschis un Sapore di pane, denumire data in general unei brutarii, iar in cazul de fata conceptul era o combinatie intre o cafenea si brutarie. Prima data am intrat din curiozitate, a doua zi insa, de cum ne-am trezit, am plecat setati sa ne luam micul dejun acolo. Locul acesta mi-a adus aminte de perioada cand invatam de la Michi meseria de barista, cand eram fascinata de relatia ei cu fiecare client in parte, de cum stia povestea fiecaruia si retinea bauturile sau doleantele multora dintre ei. Atitudinea, increderea si naturaletea ei am regasit-o in baristii din aceasta locatie.

Din poze (btw facute cu tilifonul si neprelucrate) iti dai seama de calitatea cremei de lapte and you also cand spot a latte art there, right? Oamenii practica aceasta meserie pentru ca le place (daca nu le place, in nici un caz nu iti vor da de inteles asta), pentru ca o au in sange si pentru ca devin dependenti de oameni. Aici, barista nu are o varsta, Michi avea 44 de ani cand am intalnit-o si lucra in domeniu de ceva ani si nu cred ca se vedea facand altceva.

Ce cafea am baut? I have no idea! No, in Italia, ideea de specialty coffee este mai rar intalnita, prajitorii fiind destul de conservatori cand vine vorba de nivelul de prajire al cafelei si originea acesteia. Dar asta nu e un bai, pentru ca un espresso va fi un espresso corect extras, crema de lapte va fi cat se poate de cremoasa, baristii super prietenosi si primitori, iar atmosfera super faina si of course produsele de panificatie genial de bune.